miercuri, 22 septembrie 2010

Poveste


A fost odată ca niciodată

Că de n-ar fi nu s-ar povesti

Un cavaler și-o mică fată

Ce s-au placut doar din priviri


Și își vorbeau prin gesturi fine

Despre amor și despre vis

Vrând dragostea în palm-a ține

Crezând că tot ce e.....le este scris


Dar iată totul se destramă

Când zorii zilei vin subtil

Iar dragostea de-odinioară

A fost un vis ca de copil


Ce ființă ești copilă dulce?

Iar eu ce sunt? Un trecator?

Suntem doar vânt ce vrea a duce

Mireasma vechiului amor

luni, 13 septembrie 2010

A venit iar toamna


Iata ca anotimpul meu preferat a venit din nou. Abea asteptam sa vad din nou frunzele galbene cazand la pamant, dar...de data asta este mai frig ca niciodata, imi pare ca daca ar fi iarna ar fi mai cald. Un sentiment de nostalgie ma cuprinde vrand sa ma intorc in vremea calda a verii, vrand sa ma intind din nou pe plaja si sa simt mirosul sarat al marii iar valurile sa ma arunce in bratele ei. Am impresia ca frigul pe care il simt e din cauza sufletului meu. Puteam sa strang caldura verii dar m-am grabit se pare spre toamna, uitand ca totul se va racii si ca voi avea nevoie de singurul sentiment care m-ar fi putut incalzii.......iubirea. Ce este iubirea? Este daruire, este intelegere, este completare, este sacrificiu. Cati dintre noi constientizam acest lucru? Cati dintre noi pretuim iubirea asa cum ar trebui? Cati dintre noi o lasam sa ne umple de caldura asa incat cand totul se va raci sufletele noastre sa fie izvoare neinghetate. Eu nu am stiut sa fac toate aceste lucruri si iata, cum odata cu toamna , odata cu frunzele care cad, ma prabusesc si eu la pamant sperand ca ma va incalzi ... dar se pare ca si pamantul ma izgoneste, trimitandu-ma in vazduh sa fiu purtat de vanturi reci. Poate intr-un final voi ajunge la geamul ei, iar ea ma va culege si ma va pune din nou langa sufletul ei incalzindu-ma. Nu pot decat sa sper.

"A venit, a venit toamna... acopera-mi inima cu ceva...cu umbra unui copac sau mai bine...sau mai bine cu umbra ta"