duminică, 6 decembrie 2009

Strada vietii

Merg pe o strada goala, iar stropii ce cad din cerul intunecat imi mangaie fata ca niste spini facuti din petale de trandafir. Probabil ca merg pe strada goala a vietii mele. Din cand in cand mai apare cate o persoana, ma ia de brat soptindu-mi vorbe dulci dupa care pleaca lasandu-mi sufletul amar sa se topeasca in ploaia calda de iarna. Cerul adanc parca se deschide vrand sa ma inchida in imensitatea lui, sa ma tina prizonier pana la sfarsitul vietii. Toti avem o strada pe care mergem, poate mai plina poate mai goala, si nu stim niciodata incotro ne indreptam sau cu cine ne intalnim, ci mergem. Cat de mult imi doream sa mai simt ploaia cazand pe chipul meu ca niste lacrimi reci ca imi ingheata toata fiinta. Incerc sa fiu fericit dar totul din jurul meu este rece si sobru. Merg cu ochii inchisi imaginandu-mi ca plutesc dar pamantul ma cheama inapoi ca pe o frunza abea desprinsa din copac, ma prabusesc, iar pamantul ma cuprinde si nu vrea sa imi dea drumul sa plutesc spre zari uitate de demult unde as putea sa imi sfarsesc cautarea disperata de fericire. Credeam ca acea cautare s-a sfarsit la un moment dat, dar se pare ca trebuie sa merg in continuare, sa cutreier singur prin lume, sa intalnesc oameni dupa care sa ii vad cum pleaca in alte directii. De ce nu pot merge si eu cu ei , de ce trebuie sa merg pe strada mea goala? Probabil asa mi-a fost menit, probabil asa imi este mai bine. Probabil nu mai am nimic de oferit celor din jurul meu si de aceea prefera sa isi aleaga alta cale. Merg singur pe o strada goala avand pe fata lacrimile picurate din cerul adanc. Merg singur pe o stada goala.

marți, 1 decembrie 2009

Cad...


Stau intr-o camera goala si ma adancesc in ganduri si in memorii vrand sa ating trecutul si sa il las ma cuprinda in aripile sale, dar stiu ca acest lucru nu imi mai este dat sa il am. Ochii imi sunt inchisi si cad in abisurile cosmice ale sufletului. Incerc sa zaresc o raza de lumina dar in jurul meu nu vad decat intuneric. Am avut o data in suflet soare si campuri aurii prin care ma plimbam fericit, acum totul a disparut. In caderea mea nu gasesc nimic, simt doar ca se sfarama totul in jurul meu si ca nimic nu ma mai poate ridica din abisul in care ma cufund din ce in ce mai mult.

Care este esenta vietii, pentru ce traiesc, pentru ce iubesc si pentru ce sunt lasat sa mor incet. As vrea sa ma ridic dar nu are cine sa ma ajute fiindca fiinta mea nu mai are nici un sprijin.

Ma prabusesc ... Nu stiu unde voi ajunge. Singurul lucru care mi-a mai ramas este amintirea si trecutul cu care incerc sa imi alin durerea ce imi sfasie sufletul. In mintea mea nu este altceva decat un amalgam de intrebari fara raspuns, ce ma macina. Iubire ... ce sentiment ... nu credeam vreodata ca un sentiment atat de frumos care iti poate oferii atatea momente de neuitat, iti poate spulbera orice vis si orice traire fara a se mai uita in urma si fara ai pasa de ceea ce simti.

Am ajuns la concluzia ca iubirea nu este altceva decat un instrument de tortura, este o fiinta lacoma ce iti ia totul si nu iti da nimic inapoi dupa care pleaca si se forteaza sa nu te mai cunoascaca ca nu cumva sa ii ceri socoteala.

Cad ... Nu cred ca ma voi ridica vreodata deoarece sunt tinut la pamant de amintiri si de trecutul dupa care tanjesc atat de mult. Singura amintire in care ma mai aflu eu este un inel imbatranit in care mi-am turnat toata iubirea si toata dragostea.

Cad.

vineri, 20 noiembrie 2009

Scrisoare


Ce intrebare simpla si totusi atat de complicata, ''de ce?''. De ce traim? Probabil pentru a murii, desii multi dintre noi murim in timpul vietii. Si eu simt ca mor din ce in ce mai mult fiind parasit de caldura iubirii dupa care tanjesc si care odinioara imi cuprindea fiecare coltisor al inimii.
De ce iubim? Probabil pentru a fi urati de cei din jurul nostru si mai ales de cei carora le-am daruit totul, asa intarindu-ne in iubirea noastra fata de ei.
De multe ori stau adancit in sufletul meu si ma gandesc oare ce lume ar fi daca nu ar exista aceasta intrebare, sa stim totul si sa dispara din cugetul nostru deznadejdea si indoiala care aduc la fiinta DE CE-ul. De ce sunt iubit? ... Probabil pantru a fi ranit mai tarziu si sa fiu facut sa cred ca am gresit daruind atat de mult.
Ma voi cufunda si mai mult in gandurile si in sufletul meu pentru a nu mai fi ranit de nimic din jurul meu. Stiu ca toti ma vor crede nebun si vor spune ca nu este normal sa fac asa ceva, dar macar nu voi fi singur acolo, imi voi lua cu mine amintirile la care tin atat de mult , imi voi lua clipele de bucurie si te voi lua pe tine sau cel putin imaginea ta, iar parfumul tau il voi pune pe o esarfa violet ce o voi purta tot timpul la gat. De ce violet?(iarasi aceasta intrebare) Fiindca stiu ca violetul iti place tie si poate asa, cand vom trece unul pe langa celalalt, ma vei recunoaste pentru o clipa si iti vei intoarce privirea... dar eu nu o sa mai fiu. Ma voi inchide in mine si nu voi mai lasa intrebarea ''DE CE'' sa ma injunghie si te voi pastra pe tine asa cum te stiam inainte. Nu voi mai sti da nimeni si de nimic.
Un trecator pe cararea vietii tale.
Gaby

joi, 19 noiembrie 2009

A venit Toamna

'' A venit a venit toamna, acopera-mi inima cu ceva , cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta''.
In tot deauna mi-a placut acest anotimp cand totul moare doar pentru a renaste din nou la primavara, cand natura isi leapada haina vechea doar pentru a inbraca una noua. Iata o minune ce ni se dezvaluie de milioane de ani dar nu o vedem ci a devenit un lucru firesc. In fiecare an ma minunez de acest fapt si incerc sa imi amintesc cum aratau in anii trecuti locurile prin care trec eu acum. Am realizat ca odata cu schimbarea naturii se schimba si oamenii, unii se racesc (probabil pentru a se adapta iernii) iar altii incearca disperati sa isi pastreze caldura verii cat mai aproape.
Eu unul nu stiu cat de mult m-am schimbat, cred ca voi lasa lumea din jurul meu sa decida desii cred ca cel mai inportant lucru este sa raman eu insumi si sa incerc sa fiu acceptat asa cum sunt. Oare daca as intreba lumea din jurul meu ce anotimp si-ar alege ca sa ii caracterizeze oare pe care l-ar alege, eu unul stiu sigur ca as alege toamna plina de culori si sentimente. Anii trec frunzele noastre cad si se rennoiesc odata cu venirea primaverii asteptand cu nerabdare sa plece in lume la urmatoarea toamna.
Iubesc si asta este singura caldura ce ma poate tine in viata pe timpul iernii, sper ca si voi sa ganditi la fel si sa vedeti cat de frumoasa este iubirea atunci cand iti este impartasita si atunci cand o inprastii in jurul tau. Imi inchei aici gandurile lasad loc toamnei ce tocmai a venit.
''A venit , a venit toamna , acopera-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, sau mai bine cu umbra ta.''