vineri, 27 mai 2011

Cuget...

Cu fiecare clipa pe care o petrec in lume, ma afund di ce in ce mai mult in mister.
Sunt atatea intrebari ce orbiteaza in jurul fiintei mele incat privirea s-a blocat si nu mai poate zari campia de raspunsuri ce se afla dincolo.
Am ajuns sa cred ca viata este o intesare de intrebari, fiecare raspuns fiind o alta intrebare ce te ingroapa si mai mult in tarana existentiala.
Am vrut la un moment dat sa inchid ochii si sa imi imaginez ca zbor din acest necunoscut dar se pare ca, intre timp, norii de deasupra mea se prefacusera in lespede de piatra.....strig dar ecoul din jurul meu ma surzeste. Ne mai putand sa vad, ne mai putand sa aud, m-am intors spre tine, iar in intunericul ce ma inconjura ti-am simtit atingerea.......toata fiinta mea s-a transformat in aceea clipa intr-o faclie aprinsa.
Intr-un final am reusit sa deschid ochii si te-am vazut stand in fata mea....imi zambeai, imi zambeai cum nu mi s-a mai zambit niciodata.
In sfarsit vad, in sfarsit aud, in sfarsit simt........in sfasit sunt,esti, deci suntem

marți, 5 aprilie 2011

Descoperire


Ajuns la tarmul unui timp
In urma naufragiului meu sufletesc
Am constatat ... ca orbisem.
Pesemne ca tocmai descoperisem viitorul,
Cand s-a dezlantuit furtuna.
M-am intins ... obosit de atatea valuri,
Obosit de atata prezent,
Pe nisipul clepsidrei care,
Cu fiecare gand,
In fiecare clipa,
La orice rasuflare se strecura prin spatele meu cazand.
Am inceput sa pipai in jur, simteam cum palmele-mi insetate
Descopereau munti, dealuri, vai, campii inflorite, cetati mari si sate.
Dar toate se scurgeau printre degete atat de repede ... , atat de hotarat.
Cu lacrimi am strigat atunci de bucurie:
- Trecutule, tu poti muri!
Eu plec din nou spre Vesnicie.


Mihaela Craciun

Picture credit:http://traficulgandurilor.blogspot.com/