marți, 5 aprilie 2011

Descoperire


Ajuns la tarmul unui timp
In urma naufragiului meu sufletesc
Am constatat ... ca orbisem.
Pesemne ca tocmai descoperisem viitorul,
Cand s-a dezlantuit furtuna.
M-am intins ... obosit de atatea valuri,
Obosit de atata prezent,
Pe nisipul clepsidrei care,
Cu fiecare gand,
In fiecare clipa,
La orice rasuflare se strecura prin spatele meu cazand.
Am inceput sa pipai in jur, simteam cum palmele-mi insetate
Descopereau munti, dealuri, vai, campii inflorite, cetati mari si sate.
Dar toate se scurgeau printre degete atat de repede ... , atat de hotarat.
Cu lacrimi am strigat atunci de bucurie:
- Trecutule, tu poti muri!
Eu plec din nou spre Vesnicie.


Mihaela Craciun

Picture credit:http://traficulgandurilor.blogspot.com/

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu